Poezie cu poveste :)

O singură noapte eternă
Vom ajunge vreodată să simțim
Ceea ce cu-adevărat ne dorim?
Când în pumni strângi taina iubirii
Ea se pierde la răscruce de nemurire…
Va ajunge departe, în  alt univers
Să iubească etern Călătorul ales.
Tu, muritor, care-auzi și care taci
Vezi cu ochii reci și bulversați,
Simți neputința apăsătoare ce te stăpânește
Și alegi să iubești  o altă stea, firește…
Dar taina te tânjește şi te așteaptă
Pe ea nu o poți socoti deșartă.
Închide-ți privirea şi încearcă să simți
Chemarea veșnică a sufletului nestins
Nu te feri, apropie-te!
Dar te laşi pradă căldurii stelei ce te-a creat,
Căci ei îi datorezi maestrul înfățișat
Ah, tu, univers pătrunzător
A cărui frumusețe necunoscută o ador…
Spune-i Călătorului:
„Atinge-mă doar, o singură oară
Să simți fiorul ce mă înconjoară
Să ne transformăm în puzderie de stele,
Căci numai astfel
Ne vom putea bucura
Alături de ele…”
Autor Elizabeth Baciu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *